Așezat pe dealul cu același nume, pe locul foștilor Codrii ai Vlăsiei, cartierul a început să se constituie la sfarșitul secolului XIX. Aici însă ședea, încă din anii 1600, în satul Cotroceni, o mănăstire ctitorită de Șerban Cantacuzino. Numele satului și, ulterior, al cartierului, vine de la verbul ”a cotroci” care înseamnă, printre altele, ”a adăposti”. În aceeași notă, în limba slavă, vlăsia denumea un refugiu pentru vlahi, pădurea însăși servind drept adăpost în timpul marilor migrații sau al războaielor.
În 1888, perioadă de înflorire a Regatului și de așezare a Țărilor Române pe harta Europei, Regele Carol I transformă mănăstirea în palat regal, iar în jurul palatului încep să își construiască case de seamă atît cei de la curtea regelui dar și oamenii cu stare, cei cu rang în cadrul Armatei Române sau intelectualii societății bucureștene de sfârșit de secol XIX și început de secol XX. Ulterior este construită și Facultatea de Medicină ”Carol Davila”, și Gara Cotroceni care servea drept gară regală. Mai târziu, în anii 1960, gara a fost dezafectată de regimul comunist și transformată în intrare în curtea palatului.
Cartierul Cotroceni este una din puținele zone din București care nu a fost atinsă de vria demolărilor comuniste și adăpostește, în manieră aproape exclusivă, imobile antebelice sau interbelice, fiind unul dintre cel mai aristocrate, elegante și verzi cartiere ale capitalei și, poate, cea mai autentică capsulă a timpului acestui oraș.
Sunt, însă, sigură că majoritatea oamenilor care se pierd pe străzile Cotroceniului nu se gândesc la înșiruirea de fapte istorice care stau păvază cartierului iar unii poate n-o să le afle niciodată. Culmea, nici nu trebuie. Cotroceniul e sinestezie și nimic altceva. E un loc care te îmbie și te pătrunde chiar și fără voie. Nu cred să exite trecător care să nu se lase măcar un pic fermecat de casele frumoase și pline de poveste în ziduri, sau tras adânc înăuntru de labirintul străzilor ornate de arbori bătrani și trandafir sau liliac ieșind printre garduri. E locul perfect pentru când ai nevoie de liniște sau de frumos, de poveste, sau pur și simplu de orașul care să te ia in brațe când ai nevoie să te echilibrezi. Nenumărate ceainării, cafenele și restaurante s-au pitit aici și au câte ceva pentru fiecare dintre noi, iar în fiecare an, la sfârșit de mai, Bazar de Cotroceni, de câțiva ani deja, deschide străzile cartierului și curțile vechilor bucureșteni și aduce voie bună, artiști, muzică, dans, mâncare delicioasă și câte și mai câte pentru întreaga comunitate.
De-a lungul anilor cartierul a atras fotografi celebri precum Willy Pragher, care i-a captat frumusețea în cadre care s-au păstrat până azi, și a găzduit, rând pe rând, nume ilustre ale protipendadei.
Am povestit despre arhitectura cartierului Cotroceni?
Cotroceni este o oglindire a eclectismului care caracterizează atât de bine întreg Bucureștiul. O să găsim aici case în stil neo-românesc, imobile mici și cochete, blocuri moderniste sau art deco, clădiri impozante în stil mauro-florentin, baroc sau neoclasic, elemente neogotice, dar și un pic din aerul fascist al Academiei Militare, fosta Școală Superioară de Război inaugurată în 1939. Tot aici găsim unul dintre cele mai speciale blocuri moderniste din București, un bloc-vapor cu linii simple și elegante, așezat cu măiestrie aparte în planul urbanistic al cartierului, la imbinarea dintre străzile Dr. Victor Babeș și Dr. Frederic Joliot-Curie.
Dincolo de ce definește fiecare stil și dincolo de tehnicalități, arhitectura unui loc vorbește despre oameni. Despre poveștile lor, despre locurile pe care le-au vizitat, care le-au rămas în inimă, pe care le-au adus acasă și le-au înălțat armonios, în cărămidă, întru bucuria tuturor. Despre oameni si cultura lor si melanjul înfăptuit pe pamanturile astea vreme de secole, și mai ales despre cum comuniunea lor a îmbogățit un oraș.
Ce ar face, însă, dreptate atât cartierului Cotroceni cât și cititorului, ar fi o imersiune completă, de la un capăt la altul, în cel mai boem cartier al Bucureștilor vechi si noi.
Recomandări în cartierul Cotroceni
- Blocul-vapor de la intersecția străzilor Dr. Victor Babeș și Dr. Frederic Joliot-Curie
- Palatul Cotroceni
- Clădirea Facultății de Medicină
- Grădina Botanică
- Aansamblul arhitectural François Rignault de pe Intrarea Costache Negri
- Casa Pipoș-Cionca sau, cum este cunoscută popular, Casa Pian, pe Str. Dr. Carol Davila
- Casa Memorială Ion Minulescu
- Casa cu Lei sau Vila Mimi și Titi
- Casa Cezar Golici
- Casa Carol Gagel
- Casa Herlea sau Casa Memorială Ion Barbu
